De ce a fost fondată Uniunea Europeană? Un prim răspuns ar fi dorinţa de pace după un război devastator şi umilitor. Un al doilea răspuns ar fi realizarea importanţei unităţii. O unitate care se va caracteriza printr-o diversitate a culturilor şi a limbilor. Statele europene nu au dorit să renunţe la suveranitatea lor, au vrut să devină un corp comun pentru a nu a mai putea fi călcate în picioare de iureşul istoriei. Ca orice unitate, UE avea nevoie de un (...) cadru de reglementare oferit de instituţii şi politici europene. De asemenea, pentru a armoniza ceva trebuie să poţi pune împreună anumite elemente separate. Armonizarea Uniunii a fost realizată prin fondarea instituţiilor şi a reglementărilor acestora (structura instituţională a UE este prezentată în Anexa nr. 1). Instituţionalizarea Uniunii Europene este cheia de boltă a construcţiei istorice europene. Început în anul 1957, acest proces a lăsat urme adânci în conştiinţa politică europeană. Dacă la început a fost privită cu reticenţă, acum Uniunea nu poate exista fără instituţii. (shrink)

Lucrarea de față explorează receptarea cosmologiei lui René Descartes ca “fizică mozaică”. În mod tradițional, teoria lui Descartes despre formarea și structura lumii a fost citită în lumina unei explicații mecanice bazate pe teoria vârtejurilor. La un nivel mai general, problemele discutate în lucrarea de față se circumscriu unui cadru mai amplu de dezbateri, specifice cosmologiei filosofice.

O privire fugitivă asupra unora dintre religiile lumii antice scoate la iveală faptul că, indiferent de structura sa și de teritoriul în care s-a răspândit, credința într-o viață fără boli și suferințe a fost idealul permanent al omului. Astfel că, alături de nădejdea în viața de apoi, încrederea într-un trai mai bun încă de pe pământ a reprezentat o constată a vieții private și publice. În acest sens, au existat divinități, dar și specialiști, care s-au îngrijit de întreținerea speranțelor oamenilor. (...) „Într-adevăr, cultura indo-europeană cunoștea un singur tip de intelectual, cel care se îngrijea de toate activitățile legate de cuvânt: era preot (cunoscând rugăciunile și formulele rituale), era istoric (știind să povestească tradițiile și istoria străveche a tribului său), era jurist (cunoscând pe de rost formulele dreptului cutumiar), era poet (stăpânind tehnica dificilă a compunerii), era povestitor (știind să recite pentru delectarea auditoriului o cantitate însemnată de texte și tradiții orale), era medic (cunoscând formulele magice vindecătoare)”.24 Cu toată această diversificare, oamenii au așteptat în continuare venirea unui Mântuitor dintr-o altă lume, Care să le vindece bolile, să le ierte păcatele și să le aducă învierea din morți. Acest lucru s-a întâmplat prin Întruparea Fiului lui Dumnezeu „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4-5). (shrink)

800x600 Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 Review of Mihaela Frunză, Expertiza etică și bioetica. Studii de caz (Ethical Expertise and Bioethics. Case Studies). Cluj-Napoca, Limes Publishing House, 2010.

Nu cu foarte mult timp în urmă, grupul de teorie socială şi politică din cadrul proiectului POSDRU 89/1.5/S/56815 „Societatea bazată pe cunoaştere-cercetări, dezbateri, perspective”, a publicat, tot la editura Institutul European, lucrarea Concepte şi teorii social-politice. Volumul de faţă reprezintă un nou pas al grupului nostru de lucru în realizarea proiectului inaugurat prin publicarea acelei lucrări. Este vorba, reamintesc, despre proiectul elaborării unor volume care să-i ajute pe cei interesaţi în iniţierea (lor sau a altora) în teoria (şi în special (...) filosofia) politică, mai ales în dezvoltările sale conceptuale, argumentative şi problematologice recente. Desigur, nu am intenţionat în mod expres ca aceste volume să fie utile doar în această direcţie. Speranţa noastră a fost, dimpotrivă, ca ele să fie interesante şi pentru cercetătorii cu experienţă în investigarea şi dezbaterea temelor abordate în cadrul lor, mai ales pentru că unele capitole prezintă idei, argumente sau perspective originale, care, credem noi, merită atenţia critică a comunităţii cercetătorilor români. Menirea lor fundamentală rămâne totuşi, în intenţia noastră, cea introductivă. Aşa cum recunoşteam în cuvântul său înainte, Concepte şi teorii socialpolitice nu este deloc un volum exhaustiv. Teorii şi ideologii politice reprezintă, în bună măsură, şi o încercare de a compensa cumva acest „defect” al volumului în cauză. Desigur, nici publicarea lui nu ne permite să susţinem că am atins obiectivul oferirii unei introduceri cât mai complete în teoria/filosofia politică actuală. Deşi Teorii şi ideologii politice prezintă câteva dintre cele mai importante teorii sau ideologii politice contemporane, există multe altele care nu sunt prezentate (sau cel puţin nu sunt prezentate atât de detaliat pe cât ar fi meritat) între paginile sale. Mă refer aici, spre exemplu, la libertarianism, comunitarianism, cosmopolitism sau capabilism (ca teorie a dezvoltării umane). Ne consolăm însă în baza a trei argumente. Unul este acela că, aşa cum se poate observa cu uşurinţă din cuprinsul său, cartea de faţă prezintă totuşi un număr important dintre principalele teorii şi ideologii politice recente (unele dintre ele pentru prima dată în literatura românească de specialitate). Al doilea este acela că unele dintre teoriile sau ideologiile politice care nu sunt abordate aici au beneficiat deja de prezentări competente şi atente la noi (unele dintre ele chiar în Concepte şi teorii social-politice). În sfârşit, al treilea argument este acela că sperăm cu toţii că prezentul volum nu reprezintă ultimul nostru pas în realizarea obiectivului menţionat în debutul acestei intervenţii. Sperăm, altfel spus, să putem prezenta acele teorii sau ideologii politice care nu şi-au găsit locul între paginile lui sau ale celui precedent cu o altă ocazie. Ţin să precizez însă că volumul pe care îl introduc prin această intervenţie nu este întrutotul o continuare a celui precedent, deşi între ele există, desigur, destule afinităţi, relaţii şi continuităţi tematice. Mai exact, el nu ar putea fi descris totalmente neproblematic ca reprezentând „al doilea tom” al volumului Concepte şi teorii social-politice. Titlul său este menit să indice acest lucru. Dacă lucrarea anterioară era centrată pe prezentarea unora dintre principalele concepte ale teoriei/filosofiei social-politice contemporane, cartea de faţă prezintă câteva dintre principalele teorii sau ideologii dezvoltate şi apărate de politologii, filosofii, economiştii sau „ideologii” politici contemporani. Nici de această dată nu voi încerca să rezum principalele idei expuse sau metodologii utilizate de către autori în prezentarea teoriilor sau ideologiilor politice care se regăsesc între paginile ce urmează. Temeiul meu este acelaşi: acolo unde au considerat că este cazul, autorii capitolelor şi-au rezumat ei înşişi ideile prezentate sau/şi metodologiile utilizate. În plus, cititorul interesat să-şi facă o idee prealabilă despre conţinutul ideatic şi problematologic al cărţii dispune de un rezumat al ei (în limbile engleză şi franceză) în finalul său. În consecinţă, mă voi mulţumi să închei doar prin a exprima încă o dată speranţa noastră că această carte se va dovedi utilă celor cărora li se adresează cu preponderenţă. Sperăm, în alte cuvinte, ca ea să le fie de ajutor în înţelegerea şi evaluarea adecvată a teoriilor şi ideologiilor pe care le prezintă. Şi mai important, sperăm că ea îi va stimula să caute să aprofundeze cercetarea acestor teorii şi ideologii şi – mai ales – să iniţieze propriile investigaţii sistematice şi riguroase în această privinţă. Dezvoltarea politologiei şi a filosofiei politice în spaţiul românesc, ca să nu mai vorbim despre clarificarea şi fundamentarea cât mai completă şi adecvată a opţiunilor ideologice ale partidelor politice din România, au nevoie de acest lucru. (shrink)

This book contains concrete examples from history, economy, biology, digital world, nuclear physics, agriculture and so on about breaking a neutrosophic dynamic system (i.e. a dynamic system that has indeterminacy) from inside. We define a neutrosophic mathematical model using a system of ordinary differential equations and the neutrosophic probability in order to approximate the process of breaking from inside a neutrosophic complex dynamic system. It shows that for breaking from inside it is needed a smaller force than for breaking from (...) outside the neutrosophic complex dynamic system. Methods that have been used in the past for breaking from inside are listed. Simulation and animation of this neutrosophic dynamical system are needed for the future since, by changing certain parameters, various types of breaking from inside may be simulated. Abstract: Această carte conține exemple concrete din istorie, economie, biologie, spațiu digital, fizică nucleară, agricultură și altele, de distrugere unui sistem neutrosofic dinamic (adică a unui sistem care are indeterminări), acționând din interiorul acestuia. Descriem un model neutrosofic matematic folosind un sistem de ecuații diferențiale ordinare și probabilitatea neutrosofică, cu scopul de a aproxima procesul de distrugere din interior a unui sistem neutrosofic dinamic complex. Se demonstrează că, pentru distrugerea din interior a unui astfel de sistem, este necesară o forță mai mică decât pentru distrugerea din exterior. Sunt enumerate metode folosite în trecut pentru distrugerea din interior. Simularea și animația acestui sistem neutrosofic dinamic sunt necesare pentru viitor, deoarece, schimbând diferiți parametri, se pot simula diferite tipuri de distrugeri din interior. (shrink)

"Gabriel Cercel: Martin HEIDEGGER, Reden und andere Zeugnisse eines Lebensweges; Attila Szigeti: Emmanuel LEVINAS, Positivité et transcendance. Suivi de Lévinas et la phenomenology; Cristian Ciocan: Jean-Luc MARION, Crucea vizibilului; Gabriel Cercel: Mădălina DIACONU, Blickumkehr. Mit Martin Heidegger zu einer relationalen ästhetik; Cristina Ionescu: Mark WRATHALL, Jeff MALPAS, Essays in Honour of Hubert L. Dreyfus; Cristian Ciocan: Ion COPOERU, Aparenţă şi sens. Repere ale fenomenologiei constitutive; Cristian Ciocan: Michael INWOOD, A Heidegger Dictionary; Cristian Ciocan: Linda FISCHER, Lester EMBREE, Feminist Phenomenology; Mădălina (...) Diaconu: Renato CRISTIN, Fenomeno storia. Fenomenologia e storicità in Husserl e Dilthey; Cristian Ciocan: Michel HAAR, La philosophie française entre phénoménologie et métaphysique; Gabriel Cercel: Otto PÖGGELER, Heidegger in seiner Zeit; Roxana Albu: James RISSER, Heidegger toward the Turn, Essays on the work of the 1930s; Cristian Ciocan: Virgil Ciomoş, Timp şi Eternitate. Aristotel, Fizica IV 10-14, Interpretare fenomenologică; Cristina Ionescu: William D. BLATTNER, Heidegger's Temporal Idealism; Bogdan Mincă: Gino ZACCARIA, L'inizio greco del pensiero. Heidegger e l'essenza futura della filosofia; Mădălina Diaconu: Ute GUZZONI, Wohnen und Wandern; Bogdan Tătaru-Cazaban: Emmanuel LÉVINAS, Totalitate şi infinit; Mihail Neamţu: Jean-Luc MARION, Étant donné. Essai d'une phénoménologie de la donation; Gabriel Cercel: Robert PETKOVŠEK, Heidegger-Index ; Cristian Ciocan: Einar ØVERENGET, Seeing The Self. Heidegger on Subjectivity Mihail Neamţu: Rolf KÜHN, Husserls Begriff der Passivität. Zur Kritik der passiven Synthesis in der genetischen Phänomenologie.". (shrink)

Basado enteramente en pruebas internas, este estudio se propone mostrar que el manuscrito único del Dīwān de Ibn Quzmān, publicado en edición facsímil por David de Gunzburg en 1896, es una copia dictada. Se indica también que el copista, a quien con frecuencia se ha culpado de introducir en el texto popular andaluz correcciones o clasicismos, no estaba bien equipado para desempeñar tal papel. Si bien era un calígrafo de primera categoría, se aducen pruebas de que su conocimiento del árabe (...) no estaba a la altura de la calidad de su caligrafía. El estudio muestra que él fue el responsable de una amplia gama de problemas textuales que ha dejado perplejos a sucesivos editores del Dīwān. En marcado contraste, se muestra que Ibn Quzmān poseía un dominio magistral de la lengua árabe y de las tradiciones-árabes clásicas. Al parecer también había adquirido un alto grado de 'aculturación' en la lengua romance. Además de ofrecer las pruebas en que se basan estos asertos, el estudio constituye un ejemplo ilustrativo de cómo estas pruebas pueden ayudar a una mejor lectura e interpretación del Dīwān de Ibn Quzmān. (shrink)

Em diversos momentos de sua trajetória filosófica Deleuze recorre à Leibniz. Num primeiro momento para pensar a síntese ideal da diferença em Diferença e Repetição, não sem antes ter tecido duras críticas ao infinito leibniziano. Neste artigo nos consagraremos a este momento. Buscaremos demonstrar a importância do conceito de causa imanente de Espinosa, assim como do princípio de razão suficiente e de suas funções no pensamento leibniziano. Apresentaremos a crítica deleuziana do conceito de identidade em Leibniz e a interpretação do (...) cálculo diferencial que serve de base para a construção do processo de determinação conceitual, ou seja, para a síntese ideal da diferença, tema do capítulo IV de Diferença e repetição. A relevância deste artigo está na tentativa de demonstrar que a tese da univocidade do ser não pode ser compreendida sem sua contrapartida, a equivocidade dos sentidos através dos quais o ser se diz e em explorar consequências desta tese para a reconstrução deleuziana da relação empírico-transcendental. Procuraremos demonstrar que Deleuze precisa recorrer a Leibniz para pensar a diferença ilimitada. (shrink)

In lieu of an abstract, here is a brief excerpt of the content:Reviewed by:The Dictionary of Seventeenth-Century British PhilosophersA. P. MartinichAndrew Pyle, general editor. The Dictionary of Seventeenth-Century British Philosophers. 2 volumes. Bristol: Thoemmes Press, 2000. Pp. xxi + 932. Cloth, $550.00.The history of modern philosophy is flourishing. More scholars are producing excellent works in this area than ever before. A large part of this health is due to scholars whose primary training is not in philosophy, such as historians of (...) political thought or literature (hereafter: historians). The dictionary being reviewed here is a case in point, a production of more than ninety scholars of whom the overwhelming majority are not formally trained philosophers.The dictionary consists of about 400 entries, alphabetically from Isaac Abendana (d. 1699) to Richard Zouche (1590-1661) and chronologically from John Case and Richard Hooker, both of whom died in 1600, to Richard Mead (1673-1754). As this list indicates, the general editor construed "philosopher" very broadly, too broadly, I think. There should be no objection to including scientists like Robert Boyle and Newton, theologians like William Chillingsworth and Henry Hammond, and poets like Andrew Marvell and John Milton, each of whom wrote some works with philosophical import. But Ralph Bathurst, a physician, comes no closer to being a philosopher than being "an early admirer of Hobbes's scientific work and [having] contributed some enthusiastic Latin verses to the latter's Humane Nature (1650)" (75a). Likewise Richard Barckley (fl. 1598), about whose life virtually "[n]othing is known" and whose sole book may be described as consisting of "meatpies stuffed with commonplaces"—Montaigne's phrase—does not deserve inclusion (55a, 56a). (Jill Kraye, the author of the article, serves Barckley very well.)Ramist logicians "are largely excluded... [because] they tended to assimilate logic to rhetoric and to limit it to the orderly exposition of what is already known" (p. x). Nonetheless, it is unfortunate, I think, that Abraham Fraunce (c. 1558-1633) and George Downham (d. 1634) are not included.The best articles tend to be about the best philosophers of the age: Thomas Hobbes and John Locke by G. A. J. Rogers, Shaftesbury by David McNaughton, and Francis Bacon by Graham Rees (who pointedly observed about Historia ventorum that "Bacon accomplished the considerable feat of making the weather boring" [41b]). Although by quality of thought and influence, each of these warrant longer treatment, the editor was right to restrict their length to a modest six or seven pages, the same length as those about William Ames, William Harvey, Bernard Mandeville, and John Toland. There are plenty of other places to go for information about the great philosophers. What we want and what the Dictionary provides are articles about the obscure philosophers.Some of the other especially well wrought articles are those on Richard Baxter by William Lamont, Walter Charleton by Margaret J. Osler, Joseph Glanvill by Richard Popkin, John Hales by Victor Nuovo, John Wilkins by John Henry, and Thomas White by Beverley Southgate.The editor is not nationalistic in his understanding of "British." Scots who spent their academic career on the Continent are included. Also included are the Czech John Comenius (1592-1670), the Dutchman Franciscus Mercurius van [End Page 598] Helmont (1614-98), and the Venetian Marc Antonio De Dominis (1560-1624), as they should, because of their influence on British thought or sometime residence. By the same token, Hugo Grotius should have an entry; but he does not.An average of two pages each is devoted to six women, Mary Astell, Catherine Cockburn, Ann Conway, Margaret Cavendish, Jane Lead, and Damaris Cudworth Masham. They deserve more space, especially Cavendish, whose The World's Olio (1655) includes a utopian scheme.Some other articles that I wish had been longer include those about John Bramhall, Richard Crackanthorpe, William Davenant, and John Eacherd, each roughly two pages. Although the proportional space allotted to a thinker is generally right, I think some figures should not have been included at all. John Flavel (1596-1617) does not deserve even the 3 column inches devoted to him. Better to have assigned those inches to someone else. None of the remaining articles should be shorter than they are, not even the five pages devoted... (shrink)

This little volume shows a remarkable familiarity with both continental and Anglo-American literature on the subjects of probability and induction. Discussion is both expository and critical. The author argues in favor of a psychological-pragmatic interpretation of the principle of induction and the theory of confirmation.--A. P. D. M.

L’accueil dans les services de soin de personnes issues de la migration est un enjeu de santé mentale et éthique et relève d’une réflexion sur la prise en compte de leur vulnérabilité, a fortiori quand des enjeux de parentalité s’en mêlent. Cet article est un témoignage de l’équipe de pédopsychiatrie de Caen qui a adapté ses dispositifs de soins pour mieux accueillir ces publics spécifiques que sont les familles migrantes. Après un rappel sur les notions de migration, de culture et (...) de périnatalité en contexte migratoire, les deux dispositifs seront présentés et explicités au regard de leur fondation théorique qu’est la clinique transculturelle. (shrink)

The article discusses the theoretical and analytical relevance of spontaneity, the basis of creativity, considered as a central aspect of the semiotic model of C. S. Peirce, through the study of its incidence on human identity, on the self. To do so, I work with a series of technical concepts ..

El libro de Alex Ibarra, Filosofía chilena. La tradición analítica en el periodo de la institucionalización de la filosofía, plantea la discusión sobre las líneas filosóficas, demostrando la existencia de cierta tradición analítica en Chile. A partir de allí, reflexionamos en torno a los procesos de constitución del campo de la filosofía en Chile como una historia atravesada por la necesidad de préstamos y cruces que impiden una delimitación clara de sus límites, lo que tornaría necesaria la atención a ciertas (...) políticas de la lectura que el libro soslaya. La productividad de la filosofía producida en Chile surgiría gracias -y no pese- a su inscripción en sus tiempos y espacios, a partir de recepciones cuya ausencia de retraso no impide el gesto de cierto re-trazo de lo leído. Alex Ibarra's exposition in his book Filosofía chilena. La tradición analítica en el periodo de la institucionalización de la filosofía, places the discussion on the philosophical traditions, showing the existence of a certain kind of analytical tradition in Chile. From there, we expose the processes of constitution of the field in Chile as a history crossed by the need of importations and intersections that contest the clear delimitation of its boundaries, what makes necessary the attention of the politics of readings that the book avoid. The productivity of the philosophic production in Chile, arises thanks to -but not in spite of- its inscription in its age/times and spaces, coming from its receptions and its differences. (shrink)

En el contexto de a psiquiatría y la psicología clínica, el término "adicción" tradicionalmente ha estado unido al concepto de "dependencia" física y psíquica de "sustancias" (alcohol, cocaína, opiáceos, drogas sintéticas, medicamentos, etc.). La dependencia se define por un conjunto de síntomas cognoscitivos, de comportamiento y fisiológicos que indican, a pesar de la aparición de problemas significativos, que la persona continúa consumiendo la sustancia. Así pues, el diagnóstico clínico de dependencia necesita alguna sustancia concreta y para formalizarlo necesariamente requiere, según (...) los manuales diagnósticos al uso, de malestar clínicamente significativo, deterioro de la actividad laboral, social, o de otras áreas importantes de la actividad del individuo. (shrink)

In July 1907 the Holy Office issued the decree „Lamentabili“, which has been regarded as the first important formulation of the antimodernism prevalent under Pope Pius X. This essay offers the first reconstruction of the internal history of „Lamentabili“ as a document, based on the archival material in the Roman Congregation for the Doctrine of the Faith. The history behind Lamentabili goes back to the censuring of Loisy's main works in 1903. The long and difficult process of drafting and discussing (...) the propositions of „Lamentabili“ reveals divergent opinions about Loisy and the entire „modernist“ problem within the Holy Office. Lamentabili bears traces of attenuation and compromise, and it seems probable that the necessity of drafting the papal Encylica „Pascendi“ against the errors of the „Modernists“ sprang from the dissatisfaction of leading antimodernists with the formalized and tedious process of conducting discussions within the Roman Inquisition. (shrink)

Enracinée dans la prière, fondée sur la Bible seule, centrée sur le Christ, et insistant sur la lutte contre le Malin, sur l'engagement éthique et sur la proximité du Royaume de Dieu, la théologie de Martin Luther, soutenue par le courage et l'humour d'un écrivain hors du commun, rencontre maintes préoccupations théologiques actuelles ; mais elle interpelle aussi des théologies souvent embarrassées par le sola scriptura et le solus Christus, promptes à faire de l'homme une victime et limitant l'eschatologie à (...) l'avènement du Christ dans l'intériorité du croyant. De la théologie contemporaine, elle peut apprendre que toute exégèse est située, que l'assertion n'est pas le seul registre du discours théologique, que le dialogue religieux ne se réduit pas à l'anathème et que l'action de Dieu dans l'histoire n'est pas univoque. Martin Luther's theology is rooted in prayer, founded only on the Bible, and centred on Christ ; it lays stress on the struggle against the Devil, on moral commitment, and on the proximity of God's Kingdom ; it is kept up by the courage and humour of an extraordinary writer. As such, it meets with many modern theological preoccupations, but it also challenges theologies that are often embarrassed by the sola scriptura and the solus Christus, theologies that are ready to victimize man and limit eschatology to the coming of Christ into the believer's inner self. From contemporaneous theology it can learn that each exegesis has its context, that doing theology does not only consist of uttering statements, that the religious dialogue does not confine itself to the anathema, and that God's acts in history are not univocal. (shrink)

L’univers romain est peu propice en général à l’étude du sentiment, faute de matière exploitable. Les manifestations extérieures de la sphère de l’affect sont par nature exclues d’un univers au sein duquel l’émotion est considérée, au même titre que toutes les passions, comme antinomique du métier de citoyen, et, a fortiori, de celui de dirigeant. C’est l’un des fondements théoriques de l’exclusion, de la sphère du politique, aussi bien des femmes que de la jeunesse, réputées également guidée...

Este artículo está dividido en dos partes. En la primera identifico los objetivos de la comunicación ¿tica en la asistencia sanitaria con el tratamiento del paciente como persona. Me propongo explicar el contenido de esta demanda moral y analizar los principales factores en juego. En la segunda parte presento tres modelos de relación entre pacientes y profesionales, y los examino críticamente a la luz de los fines morales de la comunicación en la asistencia a personas en los estadios terminales de (...) su enfermedad. Deseo mostrar que tratar al paciente como persona es el objetivo ético de la asistencia sanitaria, y que sólo puede alcanzarse mediante un diálogo veraz y considerado entre pacientes y cuidadores. Para ello, examinare brevemente las principales características de ese diálogo, sus condiciones previas y algunos de los obstáculos que pueden impedirlo. A modo de ejemplo, estudiaré cómo pueden funcionar esos tres modelos en los cuidados paliativos, para así proporcionar una ilustración de cómo este argumento puede llevarse a la práctica sanitaria real. (shrink)

Francisco Romero y Augusto Salazar Bondy se interesaron por los temas antropológicos y axiológicos, por la actualización y difusión de la producción filosófica en general y, en especial la de lengua española y manifestaron particular inquietud por los desarrollos de la filosofía en América Latina. Aunque la evolución posterior del pensamiento de Salazar Bondy siguió rumbos teóricos diferentes a los de Romero, es posible señalar algunos puntos de contacto entre sus ideas acerca del valor, sobre todo con aquellas que el (...) peruano elaboró durante la primera etapa de su trayectoria intelectual, entre 1958 y 1964. La idea de trascendencia del argentino resulta compatible con la tesis salazariana acerca del valor como ente no-real, cuya consistencia radica en la "posibilidad ideal"; o apertura -trascendencia- hacia un correlato concreto, por referencia al cual el ente alcanza su completud. Francisco Romero and Augusto Salazar Bondy were interested in anthropological and axiological issues, the updating and dissemination of philosophical work in general, especially in Spanish language. Both were interested in the development of philosophy in Latin America. Although the subsequent evolution of Salazar's thought followed different theoretical lines to those of Romero, it is possible to note they shared some ideas about value, in particular those that Salazar developed during the first stage of his intellectual career, between 1958 and 1964. The idea of transcendence of Romero is consistent with the thesis about value as being unreal, and which lies in the "ideal opportunity"; or open-transcendence, to a peculiar correlation, by reference to which the entity reaches its fullness. (shrink)

While democratic societies experience intense conflicts about topics such as migration and climate action, there is no sound theory of democratic conflict. Agonistic theories emphasize the importance of conflict for democracy, but disregard conflict dynamics. Conflict sociology has focused on international or violent conflicts and neglects democratic conflicts. This article shows how this lacuna can be overcome. First, it develops an innovative, empirically informed processual approach to democratic conflicts. To this end, it draws on a broad range of scholarship from (...) sociology and social psychology, and integrates relevant insights into a processual framework for analyzing democratic conflicts that explores mechanisms of escalation, de-escalation, and reconciliation. Second, the article illustrates how this approach can ground a more elaborated democratic theory of conflict that concretizes how and when conflicts are beneficial to democracy, and explores the practices and institutions that democracies employ to cope with different conflict dynamics. (shrink)